Cântec ceremonial din ţara Zărandului

În cele ce urmează vom descrie succint obiceiul legat de cântecul ceremonial al "Sânzienelor", descoperit de interpreta Mercea Boriţa din satul Chisindia şi preluat de Sânziene în repertoriu. Bătrânele satului Păiuşeni, aflat în vecinătatea Chişindiei povesteau: "De Sânziene (24 iunie), fetele urcau dealurile satului şi împleteau coroniţe din flori de sânziene, pe care le aduceau acasă, cântând:

Pe deal pe cărare
Se cobor la vale
Fete frumuşele
După sânziene

Câte o bătrână, mai sfătoasă, adună, în seara sărbătorii de Sânziene, fetele în albia secată a râului ce traversa satul. Acolo, departe de urechile curioşilor, învată fetele cum să ademenească feciorii"

Un alt cântec ceremonial, prezent în repertoriul grupului, este cel al cununii de grâu. Acesta a fost cules din satul Brusturi de coregraful Viorel Nistor. Cei care participau la clacă, la terminarea secerişului, împleteau o cununa din cele mai sănătoase spice. Cununa era purtată de cea mai frumoasă fată din grup. Întregul alai al seceratorilor venea, cântând la gazdă:

Cununa ducem cu drag
Gazde ne aşteaptă-n prag
Cununa ca să i-o dăm
Şi plata să ne-o luăm

Ajunşi la gazdă, scoteau apa de fântână şi udau cununa. După ce erau cinstiţi cu o masă bogată, se prindeau în joc până dimineaţă.

Cel mai important moment muzical din ceremonialul nupţial este cântecul miresei. Printre cele mai spectaculoase, nunta din satele de pe malul stâng al Mureşului, ne propune momentul "scoaterii miresei la ciubar", "învelitul miresei" şi "jocul pe groşiţa" (jocul miresei).

Astfel, mireasa era scoasă întâia dată în faţa mirelui şi a nuntaşilor la o masă pe care, în prealabil, s-a asezat un mic ciubar cu apă sfinţită şi busuioc. Prin faţa mirilor treceau toţi nuntaşii, urănd: "Noi dăm puţin, Dumnezeu să dea mult." Întinzând mâna spre mireasă, după ce au pus un bănuţ pe masă, aceasta le stropea mâna cu apă sfinţită din buchetul de busuioc. În finalul ceremonialului, cei doi miri luau ciubarul cu apă sfinţită şi-l duceau la rădăcina unui lăstar sădit în acel an. în urma alaiului, un grup din bătrânele satului cântau a jale:

Către miezul nopţii, naşa se retragea cu mireasa într-o cameră alăturată pentru a-i pune "conci şi balţ". De acum încolo, tânăra nevastă va purta cozile aranjate în formă de coc, iar pe cap intotdeauna o maramă, doar sotul ei va putea s-o vadă cu capul dezvelit. Odată gatită cu balt, tânăra nevastă era adusă între nuntaşi pentru "jocu' pe groşiţa" (jocul miresei). Mirele ţinea pe genunchi mireasa, iar nuntaşii, rând pe rând, o jucau.